Societatea Română de Fenomenologie are plăcerea să anunțe organizarea colocviului național Fenomenologie și praxis, care va avea loc la Chișinău, în 26-27 septembrie, 2025.
De la instituirea sa istorică, fenomenologia s-a autodefinit ca metodă de acces la fenomene, ancorată într-un ethos specific și într-o orientare particulară a privirii. Totuși, practica fenomenologică a rămas în mare măsură un fundal puțin explorat, fiind de obicei prezentată doar în termeni programatici.
Axa tematică sugerată de această perspectivă pornește de la o întrebare aparent simplă: ce înseamnă a face fenomenologie? Ce face din fenomenologie o formă de praxis și care sunt elementele centrale ale acestuia – un exercițiu al reflecției, o disciplină a atenției, o metodă, un gen de discurs ancorat într-o intersubiectivitate reciproc acordată și orientată spre „lucrurile însele”? Este fenomenologia, înainte de toate, o orientare personală spre vederea clară sau, mai degrabă, o asumare hermeneutică a unui proiect preexistent, absorbit din textele ce aparțin tradiției fenomenologice? Putem vorbi de o diferență radicală între aceste două moduri de a înțelege fenomenologia? Și, dincolo de conținutul specific al textelor din tradiția fenomenologică, care este ethosul pe care acestea îl pun în operă?
Or, deoarece fenomenologia nu poate fi înțeleasă în orizontul praxisului fără o tematizare explicită a acestuia, a doua dimensiune pusă în joc de conjuncția dintre fenomenologie și praxis vizează sensul acțiunii umane ca atare. Încă de la articularea sa inițială în Grecia antică, praxisul – alături de poiesis și theōria – a jucat un rol esențial în încercarea de a înțelege condiția umană. În abordările fenomenologice ale praxisului, distincția tradițională dintre gândire și acțiune a fost constant pusă în discuție. Fenomenologia a dezvăluit astfel că ceea ce este adesea considerat un proces pur intelectual se înrădăcinează în corporalitate, intersubiectivitate, lumea vieții, facticitate și istoricitate. La rândul ei, acțiunea nu poate fi desprinsă de o narațiunea mai largă – care înglobează intenții, valori, recunoaștere, afectivitate – în care sinele se configurează în identitatea sa și, totodată, își stabilește granițe care îl diferențiază potrivit unicității sale. Alte tradiții – înrudite cu fenomenologia, recuperabile din perspectivă fenomenologică sau aflate în dialog polemic cu aceasta – conferă praxisului un loc central în demersurile lor politice, artistice, terapeutice, pedagogice sau spirituale.
În acest sens, se deschide o linie de interogație care invită la reflecție asupra unor aspecte precum: Care sunt dimensiunile praxisului accesibile investigației fenomenologice? În ce măsură conceptualizările praxisului din teoria critică pot fi integrate în orizontul fenomenologic sau, dimpotrivă, pun sub semnul întrebării demersul fenomenologic? Care sunt condițiile de posibilitate ale unui praxis reflexiv, capabil să dea seama de propria sa desfășurare și propriile limite? Prin ce tip de discurs și prin ce fel de atitudine putem aborda dimensiunile etice, politice, artistice, existențiale sau religioase ale praxisului uman? Ce dimensiuni normative și etice implică acțiunea umană? În ce mod provocările contemporane din domeniul tehnologiei, ecologiei și justiției sociale reclamă ajustări ale conceptului de praxis – și poate fenomenologia să dea seama de acestea?
Invităm cercetători interesați de legătura dintre fenomenologie și praxis, precum și de dimensiunile etice, politice, artistice sau existențiale ale praxisului uman, să reflecteze asupra liniilor de interogație propuse în apelul de față. Orizontul discuțiilor se va forma – fără a se limita – în jurul temelor:
- Forme de praxis în tradiția fenomenologică: praxisul descriptiv (static, genetic, generativ), construcția și deconstrucția fenomenologică etc. (Husserl, Fink, Heidegger);
- Problema ieșirii din subiectivitatea descrierii și depășirea intimității egotice înspre validarea intersubiectivă: metoda indicării formale, interviul micro-fenomenologic etc.;
- Raportul dintre teorie și practică, acțiune și gândire în fenomenologie, etnometodologie, teoria critică etc.;
- Teoria acțiunii la intersecția tradițiilor filosofice;
- Raporturi interdisciplinare: fenomenologia și tradițiile psihoterapeutice (Lacan, Binswanger, Boss), hermeneutica (Ricoeur), pedagogia (Freire), deconstrucția (Derrida), sociologia (Schütz), naturalizarea fenomenologiei (Varela) etc.;
- Raportul dintre poiesis și praxis la Aristotel și în gândirea lui Heidegger; gândirea înțeleasă ca Handeln;
- Mizele etice ale fenomenologiei și praxisului în contextul crizelor trecute și contemporane; acțiunea politică și spațiul public (Arendt).
Organizatori: Alex Cosmescu, Alexandru Lupușor, Andrei Perciun și Vasile Visoțchi.
TERMEN LIMITĂ: Propunerile (un rezumat de 300 de cuvinte) pot fi trimise, până la data de 30 iunie 2025, la adresa conferinta2025@phenomenology.ro.