Mihail Neamtu, Gramatica Ortodoxiei. Traditia dupa modernitate. Polirom, 2007
Cuvint inainte de Mihai Sora.
Lucrarea propune o abordare complexa a Ortodoxiei, pornind de la premisa ca traumele istorice ale Romaniei au creat o maniera deseori eronata de a intelege si de a trai religia crestina. Deschiderea spre modernitate, abandonarea cliseelor si un examen lucid a ceea ce stim si credem sint obiectivele pe care si le propune autorul. Stilul elevat, literar si modernitatea metodei de abordare recomanda aceasta lucrare ca pe o lectura placuta si foarte folositoare.
Mihail Neamtu comenteaza citeva intilniri paradigmatice intre ecclesia si universitas, gazduite sub zodia modernitatii. Hermeneutica, epistemologie, fenomenologie, istoria religiilor sau politica sint doar citeva teme analizate dintr-o perspectiva indatorata crestinismului patristic, dar ancorata in prezentul istoric european.
Cuprins: Cvadratura cercului teologico-politic: un argument “¢ Canonul confesiunii apostolice “¢ Gilceava dintre “metoda” si “adevar” “¢ Nasterea sinelui si dilemele corporalitatii “¢ “Nascut, iar nu facut” “¢ Penultima instanta. Critica secularizarii la John Milbank “¢ Parodia binelui si frumusetea intregita “¢ Post-scriptum. Pluralul religiilor si limitele analogiei
COLECTIE: PLURAL
DOMENIU: Religie, teologie
ISBN: 978-973-46-0507-1
NUMAR PAGINI: 320
FORMAT: 145×225
Premiul revistei Cuvantul pe anul 2007.
| Andrei GAITANARU, martie 2007, in Idei in dialog |
 Mihail Neamtu propune o interogatie si o abordare extrem de pretioasa. Buna asumare a surselor folosite permite asezarea unor accente si determinarea unei interpretari pe care, chiar si in disonanta argumentativa, s-ar cuveni sa le incurajam si sa le implinim. Gramatica ortodoxiei este data celor care, feriti de urechi precum ale regelui Midas, aud Cuvintul unei gramatologii ortodoxe. |
| Florin CRISMAREANU, mai 2007, Convorbiri literare |
| Tinarul teolog este apreciat de personalitati marcante ale culturii noastre. Pentru mine, caracterizarea pe care o face in cartea sa lui J. Milbank i se potriveste intrutotul: gindire analitica de tip britanic, barocul francez al frazei si masivitatea unei eruditii teutonice. Adaug faptul ca M. Neamtu este nascut intr-o traditie, ceea ce inseamna ca el nu vorbeste «despre », ci «din » interiorul spatiului caruia apartine (cu rele si bune). Dincolo de eruditie si stil cred ca un rol major in gindirea tinarului teolog ocupa locul din care vorbeste. M. Neamtu este un teolog de vocatie, iar nu de profesie. Despre Ortodoxie s-a mai scris la noi, fie «din interiorul ei », adica doar pentru «stiutori », fie de persoane cu totul straine dogmelor crestine. Autorul volumului invocat, spre deosebire de cele doua categorii, este «acasa » atit printre scrierile Sfintilor Parinti, cit si printre textele filosofilor moderni si contemporani. Paginile acestui volum vorbesc despre un dialog intre teologia patristica si modernitate (iar modernitatea exista oriunde omul traieste «o dezmembrare a sensibilitatii » – T.S. Eliot). |
| Alexander BAUMGARTEN, mai 2007, in Dilemateca |
| Ortodoxia oricarei traditii tine de reexplicitarea ei permanenta, iar M. Neamtu surprinde atent acest adevar: el intelege ca puterea Ortodoxiei crestine de stabilire a unui raport autentic cu lumea noastra trebuie sa treaca prin critica ferma (realizata cu savori stilistice de autor) a lexicului de lemn, a paseismului institutional al Ortodoxiei noastre sau prin critica lucida a pasunismului ei plurisecular. (Noi am mai adauga si o evaluare a raporturilor de moralitate ce le-a avut Ortodoxia noastra cu laicatul pe care l-a pierdut in secolul trecut.) De aceea, raportul lui Mihail Neamtu cu propria tema este unul spectaculos, fiindca el este dispus sa asume simultan o folosire si o critica a aceluiasi domeniu, gratie convingerii ca flexibilitatea (istorica) a unei gramatici poate face sensul mesajului inteligibil. Rezultatul este un diagnostic socant. |
| Adrian ROMILA, aprilie 2007, in Luceafarul |
| Asadar, ce inseamna o «gramatica a ortodoxiei »? Constituie ea un set de concepte si de definitii, distincte in cimpul limbajelor celorlalte «stiinte » sau a celorlaltor confesiuni? Raspunsul lui Mihail Neamtu e unul nuantat, mergind pe dialog si pe participare, in defavoarea unei fixari istorico-dogmatice a discursului teologic ortodox. E vorba, cu alte cuvinte, despre o hermeneutica mobila care cauta sa deschida ortodoxia catre problematica modernitatii fara a iesi din orizontul patristic si scripturistic al Traditiei. Acest orizont poate asigura chiar o iesire din paradigma dualista kantiana care interzice discursul despre domeniul noumenal si limiteaza cunoasterea la granitele empiricului imediat. Si lucrul acesta s-a si intimplat, daca tinem cont ca tipul de reflectie care a relegat teologia de filozofie s-a nascut in contemporaneitate sub zodia hermeneuticii si a fenomenologiei. E necesara doar o deschidere a umanioarelor unele spre celelalte, un efort suplimentar de problematizare curajoasa, care lipseste, deocamdata, in mare parte, si aparatorilor paseisti si rigurosi ai ortodoxiei, dar si postmodernilor diseminanti. Nici dogmatizare rigida si a-culturala, nici filosofare a-metafizica si abstracta. |
| Gelu SABAU, 8-14 noiembrie 2007, in Dilema veche |
| Cartea de fata se prezinta ca o aparitie oarecum inedita in peisajul cultural autohton. Ineditul ei este dat de concurenta mai multor elemente: stilul autorului – proaspat si atit de strain de stereotipiile limbajului de lemn al teologiei, practicat la scara larga in strimta noastra cetate -, de temele si autorii pusi in discutie – autori necunoscuti sau, in cel mai bun caz, marginali circuitului de idei autohton – si, probabil, si datorita efectelor pe care acest tip de discurs reuseste sa le trezeasca in public. |
| Alexandru MATEI, 27 iulie-9 august 20, in Time Out Bucuresti |
| Gramatica ortodoxiei este o carte foarte buna, cu ajutorul careia cititorul se poate lamuri asupra raporturilor dintre teologie si stiinte umane in ultimele decenii ale secolului trecut. Mihail Neamtu se dovedeste un excelent polemist, un excelent mintuitor al metaforei, un cautator entuziast si un intelectual curios. |
| Sorin LAVRIC, 25 mai 2007, Romania literara |
| Gramatica ortodoxiei si vazind acribia cu care Mihail Neamtu vorbeste despre Dumitru Staniloae, Andrew Louth, John Milbank sau Michel Henry, nu poti sa nu te intrebi ce inseamna de fapt sa fii teolog. Iar ceea ce urmaresti prin intrebare nu este atit capatarea unei definitii fade de al carei continut sa te minti ca esti multumit, cit intuirea nefatarnica a rolului pe care un teolog il poate avea in societatea romaneasca. |
| Marius VASILEANU, 13 martie 2007, Adevarul |
| Mihail Neamtu este un tinar intelectual care si-a cistigat deja un nume gratie scrierilor sale cu tematica crestin-ortodoxa si de istorie a religiilor. Noua sa carte, Gramatica Ortodoxiei este in fapt confirmarea unui stralucit debut de acum doi ani cu Bufnita din darimaturi. Insomnii teologice. Verbul discursului sau este inteligent, inspirat, subtil, temele teologice pe care le abordeaza sint nu numai dureroase pentru cei care si-ar dori mai mult de la biserica ortodoxa, ci si foarte bine scrise – un discurs cum rareori gasesti in acest spatiu. Minat de verva si de entuziasm – in sensul originar al cuvintului -, Mihail Neamtu anunta o noua generatie de scriitori crestini care sa fie deplin integrati in Europa fara a mai folosi limbajul de lemn imbracat in sutana falsei smerenii.
|
